stau la un pahar de jack împreună cu florin chilian
un fel de creaţie inversă unde toate luminile se sting treptat
iar chelnerii adorm pe rând şi cad pe sub mese
aşezându-se cuminţi în poziţia de fetus chirchindu-se
din ce în ce mai tare ca nişte covrigi lăsaţi prea mult la copt
strângându-se unul în altul şi dispărând în scrum
oamenii din jur aplaudă şi pleacă se depărtează unul câte unul
îndrăgostiţii se despart spre ieşire se ceartă şi fug
fiecare la casa lui la familia unde părinţii au rămas blocaţi
în cuva maşinii de spălat şi se rotesc se rotesc din ce în ce mai repede
intră şi ei acolo şi casa iar centrifuga nu se opreşte dimpotrivă
se-nvârte mai tare ameţitor o mie două mii de rotaţii nu mai sunt
pe stradă maşina poliţiei e dezmembrată rapid şi vândută
bucată cu bucată trecătorilor care se mişcă de parcă cineva
de-acolo de sus ar fi apăsat pe butonul fast rewind al telecomenzii
din asfalt ies pe rând firele de iarbă florile cu ţepi lianele
cresc din ce în ce mai tare mai repede mai violent spre cer
sunt arse de lumina soarelui se usucă şi cad una câte una
o ploaie de lumini şi cenuşă printre oameni din ce în ce mai mici
şi animale ce se-nghesuie în alergarea lor cu speranţa unei noi arce
o chelneriţă precum mama vitregă din povestea cu cenuşareasa
îţi silabiseşte încă o dată că tu nu ai ce căuta la palat
gheaţa pe care ea a luat-o cu mâna din frapieră se-nvârte
se-nvârte din ce în ce mai încet se topeşte în paharul cu jack
