te doare capul
ştii că oricum n-ai să te-ntorci nici rugat
nu îţi pasă nici de triunghiurile verzi de pe stradă
nici de cercurile concentrice din grădina părinţilor
nici măcar de aia mică a lui tavi
care făcea pipi în papucii lu’ taică-său
de fiecare dată când trebuia să plece el la vreo nuntă
te doare capul
şi ai senzaţia aia că mii de popoare minuscule
şi-au făcut tabere în diferite zone ale ţestei tale
acum un pic bronzate şi un pic arse de raze ultra-gamma-violete
pregătindu-se de un război undeva între parietal şi occipital
iminenţa lui te face să te gândeşti de două ori
dacă nu cumva ar fi mai bine să te întorci
te doare capul
e starea aia pe care o aveai pe la prânz în vamă
când îţi desfăceai cu greu sacul de dormit (fără să poţi preciza clar
cine trăsese fermoarul spre dimineaţă sau dacă ea e prietena ta)
te ridicai în picioare şi simţeai cum o combinaţie între un wilhelm tell
chior şi băiatul cu pumnalele de la circul rusesc te-au luat la ţintă
cuţitele intrau pe rând în zgomotul ascuţit al celor care aplaudau
apoi cădeai la loc şi îţi imaginai că nu îţi e al dracu’ de cald şi că dormi
te doare capul
dar deschizi încă o doză de bere
formezi numărul
îi spui că o iubeşti
şi că nu mai târziu de mâine
te vei întoarce la ea
